EL si LOLLIPOP, Ep. 2

L-am gasit pe marginea patului, in fata oglinzii. Stiam ca nu ma poate vedea. Sunt doar un narator imaginar, ce naiba! Asa ca am continuat sa ii urmaresc nebunia, dorinta si reactiile. Ea este doar o naluca proiectata fin pe oglinda lui, el este doar un pusti cu un dor aparte. Stiam ca nu ii duce lipsa, stiam ca poate trai fara ea. Dar nu stiam ca personajul meu are atata forta incat sa si-o doreasca in continuare, fara ca eu sa-i permit. In fine!

Isi tine capul intre palme si pare cumva agitat. Si-a ridicat privirea si se fixeaza  in oglinda. O vede pe ea inca acolo, in spatele lui, in genunchi, in lenjerie. O vede in timp ce ii da jos sapca, hanoracul. O vede in timp ce isi pune mainile pe umerii sai, in timp ce ii saruta si musca urechea.Uitase ca il cunoaste si ca stie ce isi doreste. A trecut ceva timp de cand a renuntat la atingerile si provocarile ei. Isi ascunde privirea ca si cum s-ar teme de ea. Nu se rusineaza, doar ca nu vrea sa o faca sa dispara, nu vrea sa il lase singur, nu acum cand a acceptat in sfarsit ca are nevoie de ea.

Dar inca e acolo. Inca il mangaie in timp ce isi incolaceste picioarele in jurul lui. Se lasa pe spate si misca cearsaful pentru ca decorul sa le fie favorabil. Isi tine gura intredeschisa astfel incat respiratia sa ii spuna lui tot ceea ce vrea sa auda. Isi inchide ochii pentru ca el si-o doreste asa: vulnerabila si pasionala, plina de mandrie si imploranda in acelasi timp. Acum nu ii mai opreste nimic. Nici contextul social, nici faptul ca sunt atat de diferiti, nici prietenii, nici aliniamentul planetelor.

Isi desface picioarele stiind ca el se va ridica. Isi petrece mainile de pe abdomen pe gat stiind ca ii va face la fel. Il ademeneste zambindu-i dincolo de oglinda.

E aproape goala si doar a lui. E deliciul tarziu, fructul pe care chiar el si-l interzisese.

S-a ridicat brusc adulmecand-o. Se apropie de oglinda infiorandu-se la fiecare pas. Isi lipeste palmele transpirate pe trupul ei imaginar, rece, sticlos. Suflul sau o face sa dispara treptat in spatele perdelei de aburi. Ea se mangaie in continuare, el o roaga sa nu plece.

Trebuie sa fac ceva! L-am pus din nou pe marginea patului. Ii mai dau o sansa!

 

EL si LOLLIPOP, Ep. 1

Cafeaua de dimineata vine la pachet cu amintiri tarzii, lunatice si inca vii.

Nici de data asta nu a fumat o tigara intreaga, dar ce rost avea? Poate aprinde alta ori de cate ori vrea.

Sta cocotata pe un scaun, in fata geamului larg deschis. Aerul pare sa comunice mai usor ca un prieten bun; deschidere si la propriu si la figurat.  Femeia din ea nu a uitat barbatul din el, barbatul din ea, asa ca acum se lupta cu dorinte deja satisfacute.

S-a stins lumina, s-a aprins neonul pacatelor si fundalul sonor imbraca atmosfera intr-o stare generala de frenezie, euforie. Chiloteii din dantela alba ii acopereau doar jumatate de fund si sutienul prindea contur in lumina aia putreda. Se privea putin timid in oglinda din fata patului si astepta. El a aparut de cine stie unde. O mangaia si ii saruta gura, gatul, umerii, sanii ca si cum acea seara avea sa fie ultima. Se placeau indeajuns de mult incat sa se rupa de toti si toate. Se atrageau involuntar; era o forta mai preus de ei sau de judecata lor amortita.

A urcat-o in pat si a lipit-o de perete. Ea nu se simtea vulnerabila dar peretele ii era rece si el era acolo sa o incalzeasca. Si ii framanta trupul si o dezbraca de aromele ei vechi, imbracand-o in iz de proaspat amor. Nu era de ici de colo sa o vada goala in patul sau. Nu avea emotii, nu era prima data cand avea sa fie in ea dar de asta data era cu adevarat fericit. Sau asta voia sa tradeze. Nici nu mai conta.

Miscarea in sine ii unea si ii cataloga drept nebuni, dar era momentul lor. Sarutul era salbatic, ea zambea si el se holba de-a dreptul. Ea ii zgaria spatele pentru ca mangaierile nu mai erau de ajuns, el o strangea, pe nerasuflate, in brate.

„- Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!”

Strange ceasca de cafea intre palmele candva asudate de el si isi permite sa retraiasca tot. Nu e ceva fumat sau care sa dispara repede. Vrea sa treaca din nou prin toate locurile prin care ei au mai fost.

„Iubirea mea e neconditionata si nemarginita de limitele societatii asteia alienate si superficiale. Iubirea mea inca e sincera si puternica. Uit atunci cand vreau cu adevarat sa uit si merg mai departe cand cred ca e cazul, pentru ca eu ma conduc pe mine si mintile mele. Nu ma las influentata de oameni si parerile lor, nu ma las intimidata de nepasarea altora. Traiesc cum vreau la intensitatea pe care o doresc si nu imi permit sa trag cu ochiul la indiferenta celorlalte animale din jungla. Si cand iubirea nu mai vine din exterior, imi iau doza necesara din trecut si din mine. Ar trebui sa fie de ajuns! ” – LOLLIPOP

Just… Pbfl !

Nu stiu ce muzica ascultati voi, nu stiu ce va incanta auzul, dar eu astazi vreau sa mai aduc pe cineva in atentia voastra.

Toti avem un scop, o menire pe pamant, toti stim ca avem ceva de facut pe lumea asta chiar daca pare ca ratacim in nestire. Multi dintre noi suntem buimaciti de tot ceea ce se intampla in jurul nostru, si pierdem esenta, uitam sa ne cautam telul. Sunt si altii care pur si simplu nu s-au gandit niciodata atat de departe, astfel incat ei traiesc cu impresia ca de fapt asta inseamna viata: somn, mancare, munca, sex, bani, moarte eventual.

Well, nu e chiar asa! Poate asta este momentul in care lumea va incepe sa traiasca mai profund! Daca asa e, atunci vreau si eu sa am ceva de spus, vreau sa va arat si eu ca sunt persoane printre noi care s-au nascut pentru ceva anume. Vreau sa fiu si eu una din popor care sa incerce sa deschida ochi, guri si minti amortite.

Si am luat atitudine! Eu scriu nu atat de dragul vostru, cat de dragul umanitatii in general. Stiu ca asta voi face toate viata, stiu ca pentru asta sunt aici. Poate nu sunt o deschizatoare de drumuri, poate e mult prea devreme pentru asa ceva, dar pana una alta, ma antrenez incercand sa deschid portile sufletelor voastre.

Asa ca sa nu mai lungim vorba, va prezint un alt om pe sufletul meu:

Teo Anton a.k.a Pbfl

 

F.Y.: Cine esti?

Pbfl: Teo – suflet.

F.Y.: De ce faci muzica?

Pbfl: Chemare, pasiune, credinta.

F.Y.: Pentru cine faci muzica?

Pbfl: Pentru armonie, pentru lacrimi, pentru zambete.

F.Y.: Ai fost, sau esti pus in situatia de a face compromisuri pentru a continua cu ceea ce iti doresti?

Pbfl: Da.

F.Y.: Care sunt lucrurile de care ai nevoie pentru a-ti atinge pbiectivele?

Pbfl:  Dumnezeu si iubire.

F.Y.: Ce iti spune omul din tine de cate ori se izbeste de greu?

Pbfl: Multumesc Doamne!

F.Y.: Daca tot vorbim de omul din tine, cum este el cu adevarat?

Pbfl: Extrem, nebun, sangeros, sadic, sensibil,nemilos, adanc, loial, rece, vesel, calculat, rebel, idealist, razbunator, liber, discret, decent.

F.Y.: Preferi sa fii cunoscut de o masa mare de oameni mai mult sau mai putin cunoscatori, sau de cativa care sa stie sa aprecieze?

Pbfl: Ambele, insa pentru lucruri diferite.

F.Y.: In calitate de artist, ai limite? Daca da, care sunt acelea?

Pbfl: Artist nu te poti autointitula, e un titlu de onoare asa ca aici nu pot raspunde…vom vedea. In general orice faptura umana e limitata deci si artistii sunt. Dumnezeu da talentul si inspiratia si tot El le ia deci ce este al nostru defapt?

F.Y.: O vorba, doua pentru suflet…?

Pbfl:  „…Iubit am fost si voi iubi
Copil ce sunt pe-ai Lui copii…”

Afirm in continuare cu tarie ca oamenii adevarati sunt printre noi!

Un interviu scurt si la obiect. Un interviu profund, un interviu care e posibil sa iti spuna ceva, sa te faca sa pricepi ceva, un interviu care sa iti arate cum e omul de fapt. Nu scandaluri, nu barfe, nu nenorociri de tot felul, SUFLET! Pentru ca artistul lucreaza cu si pentru SUFLET.

Acum va las sa vizionati un clip foarte tare, care sa va aminteasca ca stim sa iubim doar ca ar trebui sa o facem mai des!

Peace and Love !

P.S.: Va las un link AICI si va recomand cu caldura sa citit versurile!